E-co-U.

-Te-ai gândit?
-La ce?
-La ce ţi-am zis.
-Ce mi-ai zis?
-Dacă te-ai gândit.
-La ce?
-La ce ţi-am zis.
-Ce mi-ai zis?

3 Responses to “E-co-U.”

  1. Aici se cere ori un povestit continuu, şi fără a avea chipul unui efort nevrut, ori o reluare de un număr de ori, poate fi chiar şi unul fantastic, un fantastic număr de ori, ca şi cum ai bombarda memoria fiecărei celule a celui/celei care te-a primit în spaţiul atenţiei lui/ei.
    Cam aşa se întâmplă când vorbeşti cu zidurile, doar că acolo nu auzi decât ecoul indiferenţei…acum glumeam…după cum şi adineaori, în “gândurile” de mai sus, doar că nu întâmplător.

    • Da, ideea chiar asta era, de a gasi formula concisa a unui perpetuum-mobile verbal. Si, în masura în care se zice ca la început a fost cuvântul, formula crearii cevaului din nimic.
      Pentru ca în fond nu e nimic de pierdut; în cel mai rau caz, din nimic te alegi cu nimic. Si tot asa.

  2. Un nimic proteic, dară.

Leave a comment