Factorul F.

Zoom in.

Cele trei gratii stau întinse pe trei sezlonguri paralele pe terasa Piscinei Bucuresti. Brianna, Aurora si Zoe se lasa perpelite uniform de soarele generos al începutului de septembrie, cu prosopul pe ochi, ascultând zgomotele acvatice iscate de un grup de tineri înotatori entuziasti.

-Ah, nesimtitul, m-a stropit pe picior! exclama dintr-odata Brianna, cu glas domnisorelnic.
-Da, e în-grro-zi-torr, silabisi absorbita Aurora, vadit preocupata de patru picaturi de transpiratie înaintând ezitant printre cutele celulitice ale coapsei drepte.
-Nu mai exista maniere în ziua de azi, toti se comporta ca niste veritabili peizani. Mon Dieu, ce caut eu aici? Ce caut eu aici? Sa ma stropeasca toti… toti… cum se spune? Toti baudauranii!!
-Pardon? clipi repede Aurora, descotorosindu-se de transpiratia din colturile ochilor.
-Baudaurani! repeta moale Brianna.
-Draga, scoate guma aia din gura si vorbeste mai clar. Nu te pot întelege asa.
-Baudaurani?!? sufla îngrijorata Brianna.
-Cred ca încearca sa spuna badarani, interveni doct Zoe, rasuflând cald prin prosop.
-Ah, sigur. Barbatii sunt niste porci, se lansa Aurora.
-…cisori, avansa Brianna tandru, lasându-si ochii sa rataceasca pe corpurile musculoase dimprejurul piscinei. Dupa o vreme, ea se aviza de privirile celorlalte doua femei asezate asupra sa, si cu ochii adastând lasciv pe profilul unui slip negru perfect mulat, adauga repede: Ah, sigur, marea majoritate sunt niste animale. Da, animale.
-Curate animale. Va rog sa luati acest termen, curate, ca pe un eufemism. In fapt ei se scalda într-o perpetua stare de jeg existential complacent, într-o decrepitudine morala izbitoare, într-o voluntara vulgaritate dezinhibitorie de sorginte adamica. Nimic nu este prea murdar pentru acestia, oricând pot pune mâna pe ceva pentru a-l pângari si mai amarnic. Insasi eu am…
-Zoe chérie, passe-moi te implor crema aceea solara, daca tie nu-ti trebuieste, se auzi glasciorul primavaratec al Briannei.

Zoe îsi schimba cu atentie pozitia în sezlong, dupa un ritual atent studiat în prealabil. Odata ajunsa în pozitie sezut, începu sa caute energic de jur împrejurul sau. Zâmbi, fericita. Un tub maro zbura ceva mai bine de un metru prin aer, aruncat cu putere.
-Thankies, glasui strâmb Brianna, încercând sa-si maseze antebratul dislocat în urma prinderii tubului.
-Doamnelor, doamnelor, ideea este urmatoarea, reveni Aurora. Femeile sunt singurele creaturi perfect autonome din regnul superior. Sigur, cu exceptia procreerii, dar si asta începe sa se schimbe. Sociologic vorbind, femeile sunt rasa superioara absoluta. In plus de asta, ele sunt exemplificarea cotidiana a vointei creatoare, veritabilele motoare ale existentei.
-Fara îndoiala, sufla grav Zoe, dar eu n-as spune chiar motoare. As zice mai degraba locomotive. Dieseluri. Combine. Spargatoare de gheturi. Ah, femeia, acest Potemkin al existentei!!
-Mm, Potemkin, contele rus, care traieste la Paris? L-am întâlnit în ‘98 la hipodromul de la Longchamp, e atât de dragut, si…
-Nu draguta, doamna Zoe vorbea despre altcineva. Sau poate despre ea, cine stie. Oricum, eu ma vad altfel. Chiar ieri, la întrunirea de la Liga Nationala Feminista, le explicam fetelor care sunt substraturile maniheiste ale istoricului antagonism masculin-feminin, sau Venus-Marte, ajungând la aprehensiuni destul de radicale, spun eu, cu privire la perspectivele relationale ipostaziatoare ale structurii de cuplu, care…

-Un moment, interveni gâfâit Zoe. Garçon, o bere te rog. Sa fie bruna. La halba, desigur. Ah, râzi de mine??? Si când te gândesti ca ti-am dat zece mii bacsis, Brutus mârsav! O sa aranjez sa te dea afara, nemernicule. Dar adu întâi halbele alea. Phuai, pufni Zoe din toti rarunchii, sa ma întrebe daca vreau la tap, auzi! La tap!!
-Are dreptate, draga, nu stiu cum puteti sa beti asa ceva. Va andomajati intestinele, zau. Uite, luati ca mine un Daiquiri în pahar cu picior lung, e foarte classy. Si se poarta si la Ibiza în vara asta, e mortal.
-Lasa-ma, fetito, cu prostiile astea. Sunt doua lucruri pe care nu le-am înteles niciodata: paharele cu picior si pantofii cu toc cui!  Mare lucru, parca femeia fara toc cui nu este suficient de femeie!
-Ei, fetelor, va consumati si voi cu amanunte profane, spuse Aurora. Eu va vorbeam despre suprafemeie!!
-Oho!, râse cu mâna la gura Brianna, uitându-se amuzata spre Zoe.
-Da, casca plictisita Zoe, parca noi n-am citit Nietzsche. Doamnelor, din perspectiva istorica, nici o societate umana nu a cunoscut mai mult pacea si progresul decât societatea matriarhala. Si ce e important, si lumea tinde sa uite, este ca, contrar aparentelor, femeile munceau si atunci la fel de mult ca si astazi. In nici un caz nu huzureau lasând barbatii sa traga la jug pe câmpuri si sa vâneze carne rosie prin paduri. Munceau, doamnelor, asa ca mine si ca dumneavoastra, dadeau viata viitorului, împingeau societatea înainte! Locomotive!

-Barbatii sunt lenea întruchipata, declara încurajata Aurora.
-Serios?
-Desigur. De ce crezi ca si-au facut slit la pantaloni? Din considerente estetice?
-Mda.
-Sigur.
-Ia uite, vorbesti de drac… A venit Janine! striga ascutit Brianna.
-Snoaba naibii! Paparuda de lux.
-Aleasa-culeasa catwalkului. Casa de moda ProstGust S.A.
-Hai, ca poate aranjez sa ne dea niste rochii de seara de la protocol, facu cu ochiul Brianna.
-Stii, întotdeauna mi-a fost simpatica Janine asta.
-Da, e o dulcica.

Zoom over and out.