Archive for the auzite Category

Factorul F.

Posted in auzite, vazute on September 4, 2011 by ubiquus

Zoom in.

Cele trei gratii stau întinse pe trei sezlonguri paralele pe terasa Piscinei Bucuresti. Brianna, Aurora si Zoe se lasa perpelite uniform de soarele generos al începutului de septembrie, cu prosopul pe ochi, ascultând zgomotele acvatice iscate de un grup de tineri înotatori entuziasti.

-Ah, nesimtitul, m-a stropit pe picior! exclama dintr-odata Brianna, cu glas domnisorelnic.
-Da, e în-grro-zi-torr, silabisi absorbita Aurora, vadit preocupata de patru picaturi de transpiratie înaintând ezitant printre cutele celulitice ale coapsei drepte.
-Nu mai exista maniere în ziua de azi, toti se comporta ca niste veritabili peizani. Mon Dieu, ce caut eu aici? Ce caut eu aici? Sa ma stropeasca toti… toti… cum se spune? Toti baudauranii!!
-Pardon? clipi repede Aurora, descotorosindu-se de transpiratia din colturile ochilor.
-Baudaurani! repeta moale Brianna.
-Draga, scoate guma aia din gura si vorbeste mai clar. Nu te pot întelege asa.
-Baudaurani?!? sufla îngrijorata Brianna.
-Cred ca încearca sa spuna badarani, interveni doct Zoe, rasuflând cald prin prosop.
-Ah, sigur. Barbatii sunt niste porci, se lansa Aurora.
-…cisori, avansa Brianna tandru, lasându-si ochii sa rataceasca pe corpurile musculoase dimprejurul piscinei. Dupa o vreme, ea se aviza de privirile celorlalte doua femei asezate asupra sa, si cu ochii adastând lasciv pe profilul unui slip negru perfect mulat, adauga repede: Ah, sigur, marea majoritate sunt niste animale. Da, animale.
-Curate animale. Va rog sa luati acest termen, curate, ca pe un eufemism. In fapt ei se scalda într-o perpetua stare de jeg existential complacent, într-o decrepitudine morala izbitoare, într-o voluntara vulgaritate dezinhibitorie de sorginte adamica. Nimic nu este prea murdar pentru acestia, oricând pot pune mâna pe ceva pentru a-l pângari si mai amarnic. Insasi eu am…
-Zoe chérie, passe-moi te implor crema aceea solara, daca tie nu-ti trebuieste, se auzi glasciorul primavaratec al Briannei.

Zoe îsi schimba cu atentie pozitia în sezlong, dupa un ritual atent studiat în prealabil. Odata ajunsa în pozitie sezut, începu sa caute energic de jur împrejurul sau. Zâmbi, fericita. Un tub maro zbura ceva mai bine de un metru prin aer, aruncat cu putere.
-Thankies, glasui strâmb Brianna, încercând sa-si maseze antebratul dislocat în urma prinderii tubului.
-Doamnelor, doamnelor, ideea este urmatoarea, reveni Aurora. Femeile sunt singurele creaturi perfect autonome din regnul superior. Sigur, cu exceptia procreerii, dar si asta începe sa se schimbe. Sociologic vorbind, femeile sunt rasa superioara absoluta. In plus de asta, ele sunt exemplificarea cotidiana a vointei creatoare, veritabilele motoare ale existentei.
-Fara îndoiala, sufla grav Zoe, dar eu n-as spune chiar motoare. As zice mai degraba locomotive. Dieseluri. Combine. Spargatoare de gheturi. Ah, femeia, acest Potemkin al existentei!!
-Mm, Potemkin, contele rus, care traieste la Paris? L-am întâlnit în ‘98 la hipodromul de la Longchamp, e atât de dragut, si…
-Nu draguta, doamna Zoe vorbea despre altcineva. Sau poate despre ea, cine stie. Oricum, eu ma vad altfel. Chiar ieri, la întrunirea de la Liga Nationala Feminista, le explicam fetelor care sunt substraturile maniheiste ale istoricului antagonism masculin-feminin, sau Venus-Marte, ajungând la aprehensiuni destul de radicale, spun eu, cu privire la perspectivele relationale ipostaziatoare ale structurii de cuplu, care…

-Un moment, interveni gâfâit Zoe. Garçon, o bere te rog. Sa fie bruna. La halba, desigur. Ah, râzi de mine??? Si când te gândesti ca ti-am dat zece mii bacsis, Brutus mârsav! O sa aranjez sa te dea afara, nemernicule. Dar adu întâi halbele alea. Phuai, pufni Zoe din toti rarunchii, sa ma întrebe daca vreau la tap, auzi! La tap!!
-Are dreptate, draga, nu stiu cum puteti sa beti asa ceva. Va andomajati intestinele, zau. Uite, luati ca mine un Daiquiri în pahar cu picior lung, e foarte classy. Si se poarta si la Ibiza în vara asta, e mortal.
-Lasa-ma, fetito, cu prostiile astea. Sunt doua lucruri pe care nu le-am înteles niciodata: paharele cu picior si pantofii cu toc cui!  Mare lucru, parca femeia fara toc cui nu este suficient de femeie!
-Ei, fetelor, va consumati si voi cu amanunte profane, spuse Aurora. Eu va vorbeam despre suprafemeie!!
-Oho!, râse cu mâna la gura Brianna, uitându-se amuzata spre Zoe.
-Da, casca plictisita Zoe, parca noi n-am citit Nietzsche. Doamnelor, din perspectiva istorica, nici o societate umana nu a cunoscut mai mult pacea si progresul decât societatea matriarhala. Si ce e important, si lumea tinde sa uite, este ca, contrar aparentelor, femeile munceau si atunci la fel de mult ca si astazi. In nici un caz nu huzureau lasând barbatii sa traga la jug pe câmpuri si sa vâneze carne rosie prin paduri. Munceau, doamnelor, asa ca mine si ca dumneavoastra, dadeau viata viitorului, împingeau societatea înainte! Locomotive!

-Barbatii sunt lenea întruchipata, declara încurajata Aurora.
-Serios?
-Desigur. De ce crezi ca si-au facut slit la pantaloni? Din considerente estetice?
-Mda.
-Sigur.
-Ia uite, vorbesti de drac… A venit Janine! striga ascutit Brianna.
-Snoaba naibii! Paparuda de lux.
-Aleasa-culeasa catwalkului. Casa de moda ProstGust S.A.
-Hai, ca poate aranjez sa ne dea niste rochii de seara de la protocol, facu cu ochiul Brianna.
-Stii, întotdeauna mi-a fost simpatica Janine asta.
-Da, e o dulcica.

Zoom over and out.

Ochiul si timpanul.

Posted in auzite on August 23, 2011 by ubiquus

-Când ai terminat metaforele, ce naiba mai faci?
-Nu termini niciodata metaforele…
-Ok, presupunând ca le termini, în absolut.
-In absolut, ma apuc sa pictez.
-Nu faci muzica, mai bine?
-Nu, muzica intra în tine, vrei – nu vrei. Pictura poate sa ramâna strict la nivelul ochiului, daca nu doresti si nu stii sa o interiorizezi. Ochiul ca interfata e mai indulgent decât timpanul.
-Da, da. Apoi, ochii îi închizi, timpanul niciodata!
-Fii serios, sunt oameni care traiesc o viata întreaga cu timpanul pe off. Mai exista si modul selectiv. Ceva, ceva trebuie sa auzi totusi.
-Marea vuind în scoici?
-Sau claxoane de masini?
-Vântul care ciufuleste frunzele, toamna devreme?
-Sau monede de cupru cazând pe o tejghea de otel?
-Respiratia unui fluture imperial din emisfera sudica ce-ti da fiori în emisfera nordica?
-Ok. Cred ca o sa-ti placa sa pictezi.

Tao. Azi.

Posted in auzite on July 18, 2011 by ubiquus

Un calator de peste mari si tari viziteaza Templul. Insista sa-l vada pe Maestru.

Intr-un final este primit în audienta. Dupa o lunga tacere, calatorul spune:

-Prealuminate Maestre, as vrea sa aflu care este Calea.

Maestrul îsi aranjeaza roba pe umar si raspunde, fara a se întoarce:

-Si nu mai functioneaza GPS-ul?

Fiat Lux. Batrânul.

Posted in auzite, vazute on June 19, 2011 by ubiquus

-Spuneti-ne ceva despre dumneavoastra, îl îndeamna tinerii adunati în sala de conferinte pe celebrul autor de nuvele politiste ajuns la vârsta senectutii.

Maestrul îsi trece o mâna prin barba deasa, îsi încreteste usor pielea în jurul ochilor si încearca sa articuleze o propozitie, fara prea multa convingere.

-Nu stiu ce sa va spun. Eu stiu sa scriu, doar.

Un oftat se propaga de-a lungul salii, rând dupa rând, ca o ola iscata la un meci de fotbal.

Gardian tacut al portii literelor, lipsit de aparare, batrânul scriitor îsi pleaca fruntea în fata persistentelor asalturi ale tinerilor curiosi. Zeci de ochi întrebatori îl fixeaza cu insistenta. Finalmente, veteranul romancier cedeaza presiunii si marturiseste, cu voce hotarâta, ridicându-si senin capul:

-Am fost, am vazut, am scris. Ramâne de vazut daca am învins.

In sala, zeci de suflete freamata subit, confirmând tacut cronica unei vieti împlinite.

Urms si Harmuz.

Posted in auzite, vazute on June 5, 2011 by ubiquus

Urms statea incomod pe o craca, în nuc, si se gândea:
-Mai, ca tare greu mai e sa stai comod!
Harmuz, care se dadea uta cu leaganul, pe alta craca, zise:
-Lasa bai fratie, ca asa e greu sa si respiri.

-Problema nu e sa respiri, ci ce respiri!
-Respiri ca tot omul, aer. Aer respiri!
-Da. Dar ce aer? Ce aer respiri ca tot omul?
-Aerul care este. Aerul lui Stefan Viteazul si al post-umanilor.
-Post-umanilor? Nici nu exista asa ceva…
-Exact. Nu exista. Inca… Aerul exista. Deja.

Pe drum, se auzi urlând o pisica în calduri. Era o sonerie mp3.

-I-as omorî pe astia, cu ecosisteme electronice.
-Aiurea. Arunca tu primul piatra, sa te vad!
-Daca gasesti vreo piatra care nu e ‚Made in China’.
-Ce te doare pe tine, fratie?
-Unitatea de monolit, mai, unitatea de mono…

Si Urms cazu din pom, peste Harmuz. Si murira amândoi. Uite-asa.

Interviul numarului.

Posted in auzite on November 20, 2010 by ubiquus

  

Recent, gratie unei finantari obtinute în cadrul programului european COST,  a luat fiinta la Baicoi primul Centru Teritorial de Formare de Utilizatori în Tehnologie, CTFUT. Acesta constituie o aparitie inovatoare, benefica, pe scena locala si nationala a ingineriei în general, si a tehnicilor informationale în special. Echipa noastra a luat legatura cu dl. Wolfgang Bang, secretarul general al Comisiei de Organizare a Informatiei din Germania (COI), si totodata consilier principal în cadrul proiectului de înfiintare a CTFUT Baicoi, pentru a afla mai multe amanunte tehnice cu privire la implementarea acestui modern model de organizare la noi în tara. 

 

-Domnule Wolfgang Bang, va rugam sa ne prezentati în câteva cuvinte structura generala a modelului FUT la scara globala, si realitatile aplicarii acestuia în contextul românesc actual.

-Desigur, atât COI, cât si eu personal avem o mare experienta atât în domeniul teoretic cât si empiric, generata de cei peste 30 de ani petrecuti în mod proactiv în câmpul tehnologiei si tehnicilor informationale. Iata, se împlinesc luna viitoare 10 ani de la înfiintarea primului Centru regional de formare de utilizatori în tehnologie în Germania, în Landul Bavaria. Acest centru îl pot considera în mare parte ca pe un produs direct al activitatii mele pe plan local, precum si a capacitatii de cointeresare a forurilor competente atât din domeniul privat cât si de stat.

 

Deci proiectul FUT a debutat ca o micro-initiativa individuala la nivel local, extinzându-se mai apoi la scara globala.

-Bineînteles, desi este vorba deocamdata de o scara europeana, sa spunem. Actualmente, functioneaza în Europa sase Centre Nationale de formare de utilizatori în tehnologie, dintre care cel mai important si cel mai activ, mai ales la nivel prescolar si primar, este CNFUT din Belgia, de la Anvers. Sunt profund multumit de rapida popularizare a acestui concept si acestei constructii institutionale pe care le-am creat.

 

-Poate puteti sa ne explicati mai îndeaproape structura organizationala a modelului FUT.

-Evident. As vrea totusi sa ma iertati daca voi folosi terminologia anglo-saxona, ce este fara îndoiala în avangarda absoluta a evolutiilor actuale în domeniul tehnologiei. Este vorba despre o serie de concepte care au fost preluate direct din teoriile informationale moderne sau care au fost pur si simplu imaginate pentru a constitui reprezentari definitorii ale diferitelor instrumente, masuri si procese din sector. Chiar exista o mica anecdota pe care as dori sa v-o spun aici, relativa la o lejera confuzie de termeni, sau de acronime tehnice esentiale din domeniu. Astfel, noi numim astazi FUT acest proces de formare a utilizatorilor, desi la origine exista un alt înteles pentru acest acronim. Initial, FUT a constituit definitia generica pentru ceea ce am numit Frequently Used Terms în fazele prime ale conceptualizarii modelului general.

 

-Interesant, deci exista un vocabular specific pentru acest nou domeniu.

-În mod necesar. Orice domeniu inovator are nevoie de multiple inovatii de ordin terminologic. Am vorbit despre FUT – Frequently Used Terms, dar putem vorbi de asemenea despre un alt concept-cheie, si anume RUP.

 

-Ce este acest RUP, daca ne puteti explica?

-RUP este acronimul unei serii specifice, pe care o numim Randomly Used Patterns. Este vorba de fapt despre o serie de modele structurale care sunt folosite aleator în generarea de situatii de formare. Trebuie subliniat ca este de extrema importanta sa distingem FUT de RUP, pentru a evita orice confuzie nedorita si neplacuta. Dupa cum am spus, acestea sunt doua dintre conceptele-cheie ale domeniului. Alt cuplu important de concepte ar fi BEAT – Best Engineering Assistance Techniques, respectiv MUCI – Multiple Utility Compounds and Installations. BEAT-MUCI constituie fundamentul prim al întelegerii cadrului stiintific teoretico-empiric al implementarii procesului cognitiv sub dimensiunea sa tehnica prin mijlocirea esentelor sintetice contextuale. Structura individuala BEAT-MUCI este necesara pentru îndeplinirea dezideratului global FUT, si finalmente pentru implementarea dialectica ideala disociind, dupa cum am precizat, FUT de RUP.

 

-Cred ca este clar pentru toata lumea, domnule Wolfgang Bang. Propun sa ne oprim aici.

-Sunt complet de acord.

 

-La revedere.

-Cu bine.

Un sondaj nocturn.

Posted in auzite, vazute on October 26, 2010 by ubiquus

Pentru ca nu avea somn, într-o noapte calda de octombrie, Desmond Øbisson s-a hotarât sa se îmbrace si sa iasa la o plimbare prin cartierul unde locuia dintotdeauna. Cazut pe gânduri, Desmond se îndrepta cu pasi egali catre capatul strazii Troen Venter, când un om îmbracat cu o pelerina neagra îl aborda dezinvolt:

-Buna seara.

-Buna seara, îi raspunse Desmond.

-Ce vreme placuta, nu?

-Foarte placuta.

-Surprinzatoare pentru perioada asta a anului, nu credeti ?

-Sigur, n-am mai avut de mult asa vreme calda în octombrie.

-Si noaptea persista caldura.

-Desigur. Totusi, daca nu va suparati, eu mi-as vedea de drum…

-Oh, îmi cer scuze daca v-am retinut.

-Nu este nici o problema, mi-a facut placere.

-Si mie. Am o rugaminte, însa, daca se poate…

-Va ascult.

-Stiti, eu fac un sondaj.

-Ah, ma tem ca eu nu sunt prea reprezentativ.

-Pentru ce am eu nevoie, sunteti.

-Ma rog. Daca e ceva scurt si la obiect…

-Foarte scurt, va asigur. E vorba de o singura întrebare.

-Excelent. Care este aceasta ?

-Este simpla: banii sau viata !

-E chiar o întrebare ? Dupa cum ati formulat-o suna mai degraba ca un enunt imperativ.

-Voi repeta atunci: banii sau viata ?

-Acum este mai clar. Va atrag totusi atentia ca este vorba de o întrebare dihotomica, nu de una deschisa, cum ar fi ideal pentru cresterea nivelului de relevanta al sondajului dvs.

-Dihotomica ?

-Da, îmi dati ca optiuni: banii sau viata, punct.

-Exact.

-Pai, e prea restrictiv. Trebuie sa-mi oferiti si alte optiuni.

-Cum ar fi ?

-Nu stiu… Arta. Religia. Stiintele. Cursele de cai.

-Religia sau cursele de cai ?

-De exemplu.

-E o prostie.

-E parerea dumneavoastra.

-Domnule, nu ma faceti sa ma repet: banii sau viata !

-Tocmai v-ati repetat. Si iarasi nu e întrebare.

-Banii sau viata ? Serios.

-Este o problema serioasa. Cel putin pentru mine.

-Admit. Si urgenta, totodata.

-Ce vreti sa spuneti ?

-Ca ar fi mai bine sa încetati cu aceasta tergiversare inutila si sa raspundeti la întrebare.

-Nu e vina mea, nu mi-ati indicat si timpul de raspuns admis.

-Aveti cinci secunde.

-In cinci secunde de-abia pot articula raspunsul, daramite sa iau o decizie rationala.

-Ati avut tot timpul sa luati o decizie pâna acum.

-Nu e chiar asa; m-ati tinut de vorba.

-Constat ca doriti sa ma enervati peste masura.

-Este departe de mine aceasta idee barbara.

-Atunci raspundeti imediat !

-Va rog sa luati nota ca deplâng sincer aceasta abordare inchizitoriala a tehnicii sondajului. Este pacat ca ajungem sa ne comportam astfel între oameni civilizati…

-Eu sunt prea putin civilizat, domnule ! Iata, daca argumentele logice nu va pot convinge, voi fi nevoit sa apelez la acest pistol încarcat, cu glont pe teava.

-Ma plec în fata acestui argument suprem, desi deplâng profund recursul la violenta.

-Prin urmare ?

-Voi lasa deoparte dialectica si voi da curs invitatiei dumneavoastra la reflectie.

-Perfect. Si concluzia este ?

-Hm, nu stiu daca dihotomia pe care mi-o propuneti are cu adevarat o solutie empirica.

-Mai exact?

-Vedeti dumneavoastra, atât banii cât si viata sunt notiuni independente de mine.

-Independente ?

-Schematizând, banii sunt obiecte simbolice, emise de stat, iar viata este o caracteristica biologica, decisa de natura. Intelegeti ? Statal-natural. Transcenzând individul, asadar.

-Eu va puneam o simpla întrebare.

-La care nu pot da un raspuns, din pacate. Caci este clar ca nu pot dispune cu adevarat nici de bani, nici de viata, daca ne referim la cele doua optiuni concrete pe care mi le oferiti; în mod inerent, ambele sunt netransferabile catre un tert, dumneavoastra în speta.

-Dupa cum vedeti, am armat pistolul si ma pregatesc sa apas pe tragaci.

-Confirm, gestul este limpede si inechivoc.

-Nu îmi este teama sa trag.

-Va cred. Problema adevarata nu este aceea de a trage sau nu. Ci…

*pac*

-…aceea de a decide implicit… în numele meu…

*pac*

-…sa va… raspundeti la… propria… întrebare…

*pac*

Masina de calculat.

Posted in auzite on October 22, 2010 by ubiquus

-Alo, biroul de obiecte pierdute?

-Da. Cu ce va putem ajuta?

-Pai… eu am pierdut o masina…

-Ah, îmi pare rau. Noi ne ocupam, cum spune si numele, de obiecte. Pentru masini, ar trebui sa va adresati politiei.

-… de calculat.

-Poftim?

-O masina de calculat. Am pierdut o masina de calculat.

-Hm. Nu stiu ce sa zic, atunci. Era mare?

-Are importanta?

-Are. Ca noi suntem, cum spune si numele, un birou de obiecte pierdute. Nu un depozit, o hala, un hangar. Noi tinem doar obiectele care încap într-un birou.

-Am înteles. Dar masina mea este de mici dimensiuni. Dar de mare anvergura!

-Cum asa?

-Cu masina aceasta se poate calcula orice.

-Orice?

-Orice. Când am pierdut-o tocmai eram pe cale sa stabilesc momentul exact în care a avut loc Big-Bangul.

-Big-Bangul?

-Da, momentul când a fost creat Universul, când a aparut totul.

-Dar când dispare, puteti calcula?

-Se poate si asta, dar înca nu am ajuns acolo.

-Pacat, daca ajungeati ati fi stiut când dispare masina. Scapati de o grija.

-Nu m-am gândit la asta, sincer va zic.

-Nimeni nu e perfect, sa stiti.

-Masina mea era.

-Era, dar nu mai e.

-Nu mai e…

-Oricum, daca apare, va anuntam.

-Sper tare mult sa apara!

-A aparut el Universul, daramite…

-Of, va rog, fiti serios!

 -Ba sa fii mata serios! Auzi, masina de calculat orice…

Luna plina.

Posted in auzite on October 1, 2010 by ubiquus

-Uite, nepoate, uita-te pe cer, este luna plina.

-Cu ce e plina luna, bunicule ?

-Cum adica cu ce e plina luna ?

-Pai nu ai spus ca e plina ? Adica e umpluta cu ceva. Cu ce e umpluta luna, bunicule ?

-Apai tot sa fie umpluta luna. Cu ce sa fie ? Cu lumina, iaca.

-Luna plina cu lumina… Ce frumoasa e, bunicule !

-Da, e frumoasa. Bunica mea obisnuia sa-mi recite demult o poezioara : “Vina luna plina/ Luna plina de lumina / Vina sa ne scapi de vina/ Si sa dai cu ea prin tina.” Da, luna plina e tare frumoasa.

-Bunicule?

-Da, nepoate.

-Bunicule, tu ai avut o bunica?

-Sigur ca am avut o bunica, si eu ca si toata lumea.

-Adica, ai avut-o pe bunica, pe mama Ria?

-Nu, nu pe mama Ria, copile. Mama Ria, odihneasca-se în pace, era soata mea si eram de-o vârsta. Bine, ea era un pic mai tânara.

-Bunica ta era mai tânara decât tine?

-Nu, bunica mea era mult mai batrâna, desigur.

-Mama Ria era mai batrâna decât tine.

-Nu, doar am zis ca ea era mai tânara. Bunica mea, Kira, era mult mai batrâna decât mine, la fel cum sunt eu acum mult mai batrân decât tine, si cum vei fi tu când vei avea nepoti.

-Da?

-Uite, mai simplu, sa facem o scarita, cum va pune pe voi la scoala, de la cel mai înalt la cel mai scund. Eu o sa fac o scarita de la cel mai batrân la cel mai tânar. Întelegi?

-Da.

-Asa. Deci începem cu cel mai batrân, da? Si ultimul o sa fie cel mai tânar. Trebile stau asa: mai întâi, buna mea, Kira, care acum nu mai e, dar care daca ar fi trait ar fi fost mai batrâna decât noi doi la un loc.

-Chiar?

-Chiar. Apoi, eu. Eu sunt urmatorul pe lista, mult mai tânar decât bunica Kira si ceva mai batrân decât mama Ria, buna ta. Apoi vine mama Ria, cu cinci ani mai tânara decât mine. Si apoi, undeva departe, urmezi tu.

-Deci buna ta este mai tân… Ah, am înteles. O bunica este mai tânara si una mai batrâna decât tine. Dar bunicile nu au toate aceeasi vârsta !?! Adica nu-s toate batrâne?

-Sunt toate batrâne, dar nu au toate aceeasi vârsta. Nu sunt la fel de batrâne. Cum sa-ti zic eu, batrânetea… Uite, batrânetea e ca luna asta de pe cer. Are o faza unde nu se vede deloc, e departe de ochii tai, desi o banuiesti ca este acolo.

-Stiu, luna noua!!

-Bravo, ai tinut minte. Da, este luna noua. Noua, ca si omul la tinerete. Apoi vine momentul când luna începe sa creasca, sa creasca, sa se umple, devine ca o jumatate de pepene galben.

-Când luna creste, pepenele se coace, si omul îmbatrâneste.

-Da, într-un fel. Si asa ajunge luna plina de lumina, cum e acum, dupa ce a a stiut sa se coaca încet-încet.

-Si? Ce se întâmpla cu luna pe urma?

-Ei, pe urma ajunge iarasi luna noua si o ia de la capat, iarasi si iarasi, ca sa ne dea lumina si bucurie, sa nu ramâna noapte în urma ei.

-Si… Si… Si nu moare?

-Cine sa moara? Luna? Lumina? Nu mor, sigur ca nu mor, ele sunt acolo mereu, si se uita la tine, sa vada ce faci aici jos, si sa-ti lumineze ulita pe care mergi în noapte.

-Si… Si… Si tu o sa mori, bunicule?

-Eu? Eu o sa… Eu n-o sa mor. Nu cred. O sa merg, vezi, acolo. In locul ala.

-O sa mergi pe luna?

-Da, acolo, la lumina. Mereu am vrut sa vad cum functioneaza treaba asta.

-Trebuie sa fie o treaba tare mare.

-Apai cum nu. Uite numai cum lumineaza!

-Ce bine! Vreau si eu sa merg acolo cu tine, bunicule!! Ma iei cu tine în luna?

-Ei, ei. Ce-i graba asta? Ti-am zis ca exista o scara si o ordine a oamenilor. Asta e un lucru foarte serios, nu se glumeste deloc cu el. Tu trebuie sa fii cuminte si sa îti vezi de drumul tau, si sa lasi pe altii sa îsi vada de drumul lor. Doar nu vrei sa te bagi în fata, sa superi pe toata lumea. Doar nu vrei sa superi Luna plina de lumina???

-Nu, bunicule, nu.

-Ei vezi? Hai, culca-te acum, ca mâine dimineata mergem la spital, stii doar.

-Da… Noapte buna, bunicule.

-Noapte buna, nepoate. (În surdina, numai pentru el:) Mâine e o zi grea, sa ne rugam la Domnul sa reuseasca grefa. E o sansa dintr-o mie, dar orice sansa e o speranta într-un viitor. Ah, la naiba, luna plina, lumina, mai multa lumina pentru nepotul meu!

Virgula.

Posted in auzite on September 26, 2010 by ubiquus

-Asa îmi vine uneori sa nu pun nici o virgula…

-Pai nu pune, atunci.

-Da, dar îmi plac.

-Aha, deci îti plac virgulele.

-Ei na, ce-ti veni?

-Pai nu spusesi tu de virgule?

-Ei, ce nu spune omul…

(Scurta pauza)

-Bun, deci cum e cu virgulele?

-Ce virgule, omule?

-Ai spus mai devreme ca-ti plac virgulele!

-Asa am spus?

-Da, si ca uneori îti vine sa nu pui nici o virgula.

-Si-asta tot eu am spus-o?

-Tot.

-Sigur?

-Sigur, sigur.

-Sigur n-am spus.

-Ce n-ai spus?

-Despre virgule.

-Ca îti plac?

-Da.

-Sau ca nu ai chef sa pui virgule?

-Da.

-Uneori.

-Da.

-Deci nu ai spus nici una nici alta.

-Da, se poate spune asa.

-Dar se poate sa fi si spus.

-Desigur… n-avem de unde sa stim.

-Ba avem. Te-am auzit eu.

-Asta e parerea ta.

-Nu e parere, e fapt.

-Fapt, fapt.. Te grabesti la vorbe mari.

-Nu ma grabesc. Sunt gata sa-ti ascult parerea.

-În ce privinta?

-In privinta virgulelor.

-Ce virgule?

-Cele care iti plac.

-Ah, acelea.

-Deci recunosti ca iti plac.

-Nu, n-am zis asta.

-Dar ai spus ‘acelea’, ai recunoscut un fapt.

-Fapt, fapt.. Te grabesti…

-Stiu, la vorbe mari.

-Vezi? Singur recunosti ca exagerezi. Ce ai cu mine?

-Nimic. Vreau doar sa stiu cum ramâne cu chestiunea.

-Chestiunea?

-Da, cu virgulele.

-De ce, ce-i cu ele?

-Nu-i nimic, tocmai de-aia mi s-a parut interesanta ideea ta.

-Ideea, da.

-Interesanta, ideea.

-Stai, care idee?

-A ta.

-Ah, a mea.

-Buna.

-Da, buna.

(Amândoi îsi sterg mâinile de halatul albastru).

-Hai sa punem cerneala în tiparnita.

Design a site like this with WordPress.com
Get started